O noua victorie la zero !

Istoria fotbalului ne-a aratat ca intotdeauna este mai bine sa te temi de meciul care urmeaza, decat sa-l tratezi cu usurinta. Cei care au uitat de aceasta regula au alimentat de-a lungul timpului aparitia surprizelor care, de ce sa nu recunoastem, fac fotbalul atat de frumos. Numai ca aici apare ceva pe care am putea sa-l numim ''nuantarea temerii''. Pentru ca una e sa-ti fie atat de frica de un meci incat sa-ti tremure genunchii pe teren si alta este ca aceasta frica sa se transforme de fapt intr-o pregatire adecvata a meciului si tratarea lui cu maxima seriozitate. Exact asa au stat lucrurile si pentru Juventus Buftea, in vederea confruntarii din etapa a cincea. Adversara era Mini FC Buftea, o echipa nou formata. Din start apareau minusuri pe care Juve trebuia sa le exploateze : lipsa de experienta in astfel de competitii a adversarei, a unor relatii de joc bine inchegate, a unei coeziuni sufletesti sau a spiritului de echipa, lucruri care se dobandesc doar odata cu trecerea timpului. Lotul mini-buftenilor era destul de valoros si lucrul acesta ne-a pus in garda. Apareau la ei cateva nume mai cu pretentii in fotbalul oraselului nostru si eram constienti ca vor juca la capacitate maxima, cu multa ambitie, in speranta ca vor fi buturuga mica. Drept urmare si noi am pregatit meciul cu atentie, mai ales ca s-a vazut la unele partide considerate mai usoare o oarecare delasare din partea jucatorilor juventini. Vrand a se evita orice surpriza, managerul echipei (Apostol Florin) poarta discutii individuale cu toti jucatorii si-i convinge ca meciul nu este usor. Ai nostri au avantajul ca inteleg bine si repede ce li se spune si pe teren au dovedit din plin asta. Portar atent, aparare impenetrabila, dublaj, presing, joc simplu, posesie fara pericol pentru noi, determinare, angajament, altruism si multa alergatura. Cu toate aceste atuuri in mana nici n-a fost de mirare ca la pauza conduceam meritat cu 2-0. Insa pauza are de multe ori un efect ciudat asupra echipelor. De multe ori cele doua reprize au fost diametral opuse, ca prestatii pentru unele echipe. Stiam si acest lucru, asa cum stiam ca numai noi ne puteam face meciul greu. Ne incapatanam sa jucam pana la sfarsit asa cum ne-am propus si sa n-avem mila de adversar. Scorul incepe sa ia proportii si tovarasii nostri de joc realizeaza ca azi n-au nici o sansa, asa ca, in traditionalul stil bufteano-damboviteano-romanesc, incep sa prolifereze injurii la adresa unor jucatori de-ai nostri. Si de pe margine se aud cuvinte grele. Atmosfera se incinge si asistam la unele scene care n-au legatura cu sportul. Insa trecem si peste asta si ne vedem de treaba in continuare, ca pana la urma asa si trebuie sa reactioneze o echipa campioana. Reusim sa ducem scorul la 5-0, asta pentru a rasuci si mai mult cutitul in rana nervosilor nostri adversari. Pana la urma, intr-un fel, sunt si ei de inteles. Cum sa nu fii nervos cand nu poti sa dai macar un gol in tot meciul? Plecam spre case cu satisfactia victoriei categorice si cu portia de injuraturi pe care o acceptam cu stoicism in unele sambete, din dragoste pentru fotbal. Sa mai amintim doar ca in cele mai dificile partide de pana acum in aceste cinci etape, cea despre care am vorbit mai devreme si cea contra celor de la 1 Mai, Juventus n-a primit nici macar un gol, reusind victorii lejere, 4-0 si 5-0. Si acest lucru credem ca spune multe.

O victorie muncita !

Etapa a patra a campionatului a adus pentru liderul clasamentului un adversar incomod, Vointa Buciumeni, echipa care era recunoscuta pentru ambitia si determinarea cu care joaca. Un semnal de alarma pentru juventini era si faptul ca jucatorii din Buciumeni au parut mereu ca se concentreaza la maxim numai atunci cand joaca impotriva Juventusului, in rest lasand-o ceva mai moale. Sau poate ca asa ni s-a parut noua. Ultimul meci intre cele doua echipe fusese unul cu scantei si totodata dramatic. Se terminase 6-6 in campionatul trecut, o surpriza care o putea costa titlul de campioana pe "Batrana Doamna" a orasului Buftea. Eram deci avertizati ca va urma un meci dificil, insa faptul ca cei de la Vointa nu reusisera de-a lungul timpului rezultate demne de remarcat a creat o oarecare stare de relaxare in randul echipierilor juventini. Ca dovada ca asa au stat lucrurile, ce putem spune mai mult decat ca in minutul 6 Juventus era deja condusa cu 2-0 ? Un scor pe care foarte putine echipe il reusisera atat de rapid contra campioanei, un scor care anunta o noua surpriza. Insa deodata totul se schimba in bine pentru juventini. Sarabanda ratarilor se opreste, jocul se leaga asa cum trebuie si iese la rampa Pralea, care de aici incolo avea sa faca un meci senzational. Echipa arata ca o tornada care-i ia pe sus pe cei de la Vointa. Pana la pauza Juventus reuseste sa egaleze si apoi sa ia si avantaj de doua goluri, lucru nesperat la un moment dat. In actul secund Vointa incepe din nou cu aplomb meciul si se apropie la un gol diferenta. Imediat inscrie si Juventus si se face 5-3. Dar Vointa are vointa si nu renunta, mai inscrie o data si amenintarea unui rezultat de egalitate pluteste iarasi in aer pentru juventini. Insa la fel ca si in prima repriza, Juventus apasa din nou pedala de acceleratie si se distanteaza la 3 goluri diferenta, punand astfel capat sperantelor adversarei in obtinerea unui rezultat favorabil. O victorie muncita, obtinuta cu ceva emotii si care ne atrage inca o data atentia ca fiecare meci trebuie tratat cu seriozitate, caci niciodata nu este dinainte castigat.

 

 

A treia victorie consecutivă !

 

 

 Ce s-ar putea spune despre un meci de 40 de minute care se termina cu scorul de 11-1? Ca adversarul a fost slab sau ca ai jucat tu bine? Din dorinta de a nu aduce vreo ofensa celor din Cocani, vom spune doar ca au prins o zi mai proasta ca de obicei. Plus ca le-au lipsit si unii jucatori. Nici Juve n-a jucat stralucit, insa a tratat meciul cu destula seriozitate, incercand sa evite o eventuala surpriza. Au lipsit si de la juventini cinci jucatori, insa asta n-a fost o mare problema datorita replicii palide a adversarei. La pauza buftenii conduceau deja cu 4-0, in conditiile in care i-au mai iertat pe oponenti la unele faze de gol. Fara sa se intrebuinteze evident, Pralea,Viorel, Jambon sau Alex fac spectacol in repriza secunda si duc scorul la cote astronomice. Probabil ceva mai milos din fire, Caisa nu are reactie la unul dintre putinele suturi spre poarta juventina si ofera astfel celor din Cocani satisfactia marcarii golului de onoare. Cam atat ar fi de spus despre o partida in care invingatoarea se stia inca de la tragerea la sorti.

 

O victorie importantă !

 Dupa meciul cu iz mai mult de antrenament din prima etapa, iata ca runda a doua a adus pentru juventini un adversar pe masura - 1 Mai (fosta Adexim Modelcom), echipa cu vechi state de serviciu prin campionatele de minifotbal, cu experienta de joc ca atare si cu rezultate care te puneau pe ganduri. Sa amintim aici doar faptul ca, nu cu mult timp in urma, Adeximul spulbera Juventusul intr-un campionat la Bucuresti cu neverosimilul scor de 13-1. Insa timpul a trecut si acum lucrurile stateau radical diferit. Juve a crescut intr-un an cat alte echipe in sapte, la fel ca Fat-Frumos in basme, in timp ce Adeximul nu mai era echipa de altadata. Nenumaratele partide amicale disputate intre cele doua echipe sugerau, conform ultimelor prestatii si scoruri, ca buftenii ar avea prima sansa la victorie. Ambitiile si orgoliile erau mari, pentru ca Juve avea acum in lot trei fosti jucatori ai adversarei (Dumitru Nicolae, Caloian Viorel si Pitu Adrian). Si toata lumea stie cum sta treaba in astfel de cazuri. Pe de o parte, bucurestenii doreau sa demonstreze ca se pot descurca si fara cei trei si ca n-au pierdut mare lucru. Pe de alta parte, noii nostri veniti vroiau sa dovedeasca contrariul. Ca sa nu mai lungim vorba, se anunta un meci tare, deschis oricarui rezultat. Buftenii incep in forta, joaca agresiv si fac un presing agasant. Rezultatele apar imediat. Este 1-0 dupa doar cateva minute. Ca o ironie a sortii, inscrie Pitu Adrian (Jambon). Jucam la fel si trecem pe langa 2-0. Bucurestenii parca n-au reactie, sau si daca o au este una total anemica. Cel putin pe faza de atac, fiindca in aparare stau destul de bine. Nu risca mare lucru, dar si noi facem la fel. Pana la urma noi avem 1-0. Jocul treneaza pe la mijlocul terenului, echipele se anihileaza reciproc. Fiecare parca asteapta greseala adversarului. Seamana cu un joc de sah. Dar la sah castiga cei mai inteligenti. Asa ca se face 2-0 pentru noi, desi nu stiu sa avem vreun Kasparov sau Bobby Fischer prin echipa. Se apropie pauza si ratam cu usurinta de vreo doua ori lovitura decisiva de 3-0. Dar e bine si asa, pana la urma. La pauza n-avem ce sa ne reprosam, astfel ca hotaram s-o tinem tot asa. Apar si unele dueluri mai barbatesti, apar si clinciuri din care sar scantei, totul insa in limita regulamentului si a sportivitatii. Si daca tot ne propusesem sa jucam la fel ca si in primul act, chiar ne tinem de cuvant. Tocam marunt si stoarcem si ultima picatura de energie a adversarului, nu cedam teren nici la 3-0 si terminam en-fanfare meciul, fara gol primit si cu o victorie meritata. A fost 4-0 la final, un scor ceva mai rar la minifotbal, in special prin prisma ineficacitatii bucurestenilor, de la care a lipsit ce-i drept atacantul si omul lor numarul 1, Dragos. Sau ne-am aparat noi foarte bine? Vom vedea in etapele urmatoare cum stau lucrurile cu adevarat. Oricum, o victorie fara dubii si datatoare de sperante pentru juventini in perspectiva duelurilor de foc ce vor urma.

Un nou început !

 

 A doua editie a Campionatului de Minifotbal Buftea a pornit la drum pe 29 septembrie, in ultima sambata a lunii. Etapa de debut a programat un meci mai usor pentru detinatoarea titlului, Juventus Buftea, in compania codașei clasamentului din ediția precedenta, FC Jiului. Despre partida in sine n-ar fi foarte multe de spus, insa vom incerca sa punctam cateva aspecte care au parut a fi ceva mai interesante. In primul rand vom aminti ca ambele echipe s-au prezentat la meci cu unele noutătâți în lot. La Juventus, pe langa nucleul de ''veterani'' deja binecunoscut, să salutam apariția a patru jucatori noi - portarii Nicolae Dumitru si Nedelea Cornel, fundașul Caloian Viorel si atacantul Pițu Adrian. De partea cealalta si FC Jiului a prezentat noutăți in lot si echipa a aratat mult mai bine decat in campionatul trecut. Cu toate acestea bucureștenii n-au putut ține pasul cu juventinii, însa au pierdut de data aceasta la o diferență de scor onorabila, 3-7. Campioana n-a jucat strălucit, dar a dominat clar meciul și a apăsat pedala de accelerație de cate ori a fost nevoie. Noul venit Pițtu Adrian (Jambon) a scuturat de trei ori plasa porții adverse, facandu-și astfel un debut promițător in cadrul echipei. Grigore Marian (Mary) l-a imitat si a marcat si el tot trei ''boabe''. Mihai Ion (Pralea) a completat lista marcatorilor. Per ansamblu, o partida ''cuminte'' in care nu s-a pus niciodata problema invingatoarei, insă diferența de scor a fost mult mai stransa decat aratau inainte de meci calculele hartiei.