Dupa meciul cu iz mai mult de antrenament din prima etapa, iata ca runda a doua a adus pentru juventini un adversar pe masura - 1 Mai (fosta Adexim Modelcom), echipa cu vechi state de serviciu prin campionatele de minifotbal, cu experienta de joc ca atare si cu rezultate care te puneau pe ganduri. Sa amintim aici doar faptul ca, nu cu mult timp in urma, Adeximul spulbera Juventusul intr-un campionat la Bucuresti cu neverosimilul scor de 13-1. Insa timpul a trecut si acum lucrurile stateau radical diferit. Juve a crescut intr-un an cat alte echipe in sapte, la fel ca Fat-Frumos in basme, in timp ce Adeximul nu mai era echipa de altadata. Nenumaratele partide amicale disputate intre cele doua echipe sugerau, conform ultimelor prestatii si scoruri, ca buftenii ar avea prima sansa la victorie. Ambitiile si orgoliile erau mari, pentru ca Juve avea acum in lot trei fosti jucatori ai adversarei (Dumitru Nicolae, Caloian Viorel si Pitu Adrian). Si toata lumea stie cum sta treaba in astfel de cazuri. Pe de o parte, bucurestenii doreau sa demonstreze ca se pot descurca si fara cei trei si ca n-au pierdut mare lucru. Pe de alta parte, noii nostri veniti vroiau sa dovedeasca contrariul. Ca sa nu mai lungim vorba, se anunta un meci tare, deschis oricarui rezultat. Buftenii incep in forta, joaca agresiv si fac un presing agasant. Rezultatele apar imediat. Este 1-0 dupa doar cateva minute. Ca o ironie a sortii, inscrie Pitu Adrian (Jambon). Jucam la fel si trecem pe langa 2-0. Bucurestenii parca n-au reactie, sau si daca o au este una total anemica. Cel putin pe faza de atac, fiindca in aparare stau destul de bine. Nu risca mare lucru, dar si noi facem la fel. Pana la urma noi avem 1-0. Jocul treneaza pe la mijlocul terenului, echipele se anihileaza reciproc. Fiecare parca asteapta greseala adversarului. Seamana cu un joc de sah. Dar la sah castiga cei mai inteligenti. Asa ca se face 2-0 pentru noi, desi nu stiu sa avem vreun Kasparov sau Bobby Fischer prin echipa. Se apropie pauza si ratam cu usurinta de vreo doua ori lovitura decisiva de 3-0. Dar e bine si asa, pana la urma. La pauza n-avem ce sa ne reprosam, astfel ca hotaram s-o tinem tot asa. Apar si unele dueluri mai barbatesti, apar si clinciuri din care sar scantei, totul insa in limita regulamentului si a sportivitatii. Si daca tot ne propusesem sa jucam la fel ca si in primul act, chiar ne tinem de cuvant. Tocam marunt si stoarcem si ultima picatura de energie a adversarului, nu cedam teren nici la 3-0 si terminam en-fanfare meciul, fara gol primit si cu o victorie meritata. A fost 4-0 la final, un scor ceva mai rar la minifotbal, in special prin prisma ineficacitatii bucurestenilor, de la care a lipsit ce-i drept atacantul si omul lor numarul 1, Dragos. Sau ne-am aparat noi foarte bine? Vom vedea in etapele urmatoare cum stau lucrurile cu adevarat. Oricum, o victorie fara dubii si datatoare de sperante pentru juventini in perspectiva duelurilor de foc ce vor urma.