Ultimul meci din turul campionatului pentru Juventus Buftea avea sa fie
unul memorabil. Adversara noastra, TEC Buftea, desi de cativa ani buni
nu mai reusise performante notabile, ramanea una dintre cele mai titrate
echipe din minifotbalul buftean. Meciuri intre cele doua echipe au fost
nenumarate, atat oficiale, cat si amicale, astfel ca fiecare stia
foarte bine care sunt punctele forte sau slabe ale adversarei. In
consecinta, pregatim meciul fara a uita ca cei de la TEC sunt maestri ai
contraatacului. Stiam ca se vor apara grupat, cu toti oamenii in
jumatatea lor, asteptand greseala noastra. Deci vom juca si noi la
siguranta, cu pase simple, scurte si precise, nu vom risca mult pe atac
pentru a nu fi prinsi descoperiti in aparare, vom incheia pe cat se
poate fiecare actiune cu sut la poarta. Era foarte important sa inscriem
primii,
pentru ca dupa aceea TEC-ul trebuia inevitabil sa mareasca spatiile din
defensiva. La fel de adevarat era ca daca primeam noi gol primii stiam
ca ne va fi foarte greu sa remontam, in fata unei echipe care va juca la
scarificiu, cu multa ambitie si daruire. Am tinut in mod special sa va
spun cum s-a ''gandit'' acest meci, pentru ca ceea ce a urmat nu a avut
nici o legatura cu cele descrise mai sus. Toata lumea a jucat intr-o
apatie generala, de parca acest meci n-ar fi avut nici cea mai mica
importanta. TEC-ul n-a jucat altfel decat ne-am asteptat si din punctul
meu de vedere nu m-a surprins cu nimic. Insa prestatia Juventusului a
fost jalnica si campioana a aratat ca o echipa din alt esalon. Zisesem
sa jucam cu rabdare, sa asteptam, sa facem un meci inteligent, ca la
sah. Care sah? Ca dupa numai cateva minute TEC-ul avea 1-0. Zisesem sa
nu ne aruncam in atac cu disperare, chiar daca vom fi condusi. Si TEC-ul
face 2-0. Zisesem sa nu dam pase riscante in
centru, sa jucam simplu si sa nu facem cadouri adversarei. Ba facem, ca
tot se apropie sarbatorile. Si e 3-0 la pauza. Scor corect, caci putem
spune ca noi nici nu ne-am prezentat. Si ca sa nu deranjam aspectul
jocului, nu ne prezentam nici in repriza secunda. Acelasi joc fara
orizont, aceleasi erori in defensiva, aceeasi ineficienta in atac. De la
portar la atacanti, toata lumea doarme pe teren, nimeni nu are vreo
tresarire de orgoliu. Avem si noi totusi cateva ocazii de gol, mai
trimitem si in bara de 2-3 ori, dar tot la cifra zero ramanem, atat ca
scor cat si ca evolutie. Pe final, TEC-ul isi permite la adapostul
scorului sa ne si ridiculizeze putin, ratand cu lejeritate cateva
oportunitati de a inscrie. Asteptam cu nerabdare fluierul de final al
arbitrului, pentru a se pune capat acestui dezastru. Dupa doua reprize
aproape simetrice, dupa un joc in care am fost depasiti la toate
capitolele, pierdem cu 0-6 un meci care pentru noi era foarte
important. Este cu siguranta una dintre cele mai drastice infrangeri
suferite de catre juventini in meciuri oficiale, insa si din esecuri am
invatat mereu cate ceva, altfel nu am fi ajuns campioni. Am lasat in mod
deliberat la urma sa va pun o intrebare al carui raspuns sfideaza
logica. Inainte de acest 0-6, in meciul anterior dintre Juventus si TEC
Buftea, care credeti ca a fost scorul final? Probabil ca multi nu stiu
sau nu-si mai aduc aminte, insa va spun eu : 11-1 pentru Juventus. Si
tocmai de-aia este asa de frumos fotbalul...
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Prima infrangere pentru Juventus !
Dintotdeauna mi-au placut si m-au fascinat
vorbele de duh, proverbele sau zicatorile. Pe cand eram copil nu prea le
intelegeam in totalitate, asta fiindca nu ma lovisem de situatiile respective.
Mai tarziu am inceput sa le pricep, una cate una, caci viata nu te lasa sa nu le
simti si pe pielea ta. Adevarul acestor maxime rezulta din faptul ca ele nu sunt
produsul unui singur om sau al unui grup restrans, ci sunt rezultanta pataniilor
a generatii intregi, intinse pe sute sau chiar mii de ani. Meciul cu Ary &
Roby mi-a rememorat una dintre aceste zicale cu origini frantuzesti : ''Un
malheur ne vient jamais seul'', adica in traducere damboviteana ''o nenorocire
nu vine niciodata singura''.
Pentru a fi mai aproape de zilele noastre, am putea aminti aici si una din comicele legi ale lui Murphy, care ne spune ca ''ce incepe rau se termina si mai rau''. Cam asa au stat lucrurile si pentru Juventus Buftea in saptamana importantului meci contra celor de la Ary & Roby. De mai mult timp aveam doua absente importante in lot : Apostol Florin, liderul echipei, accidentat serios la genunchi si Ungureanu Gheorghe (Gigi), caruia serviciul nu i-a mai permis sa vina la meciuri. Insa vestile proaste au continuat. Caloian Viorel ne anunta ca nu poate veni sambata la meci, Pitu Adrian (Jambon) se accidenteaza si el grav la genunchi si va sta destul de mult timp pe tusa, iar Costea Ionel (Baboi) primeste interdictie de la antrenorul sau de la Corbeanca de a mai juca fotbal in sala exact acum (unor insi mai carcotasi cica li s-a parut suspecta si ciudata aceasta decizie si ei cred, probabil eronat, ca lucrurile nu sunt asa cum arata la prima vedere). In fine, problema care ne dadea batai de cap era faptul ca daca pe unele posturi eram acoperiti si absentele puteau fi remediate intr-o mare masura, pentru atac ne lipseau ambii si de fapt singurii oameni insarcinati cu scuturarea plaselor adverse, Baboi si Jambon. Mai pe scurt, asa cum se spune pe la noi, nasol momentul. Ne dam seama ca trebuie sa alcatuim o echipa fara nimeni in atac, sau mai bine zis fara nimeni care sa se priceapa bine sa atace. Asta e, ne spunem, am vazut si oameni care joaca de exemplu table fara a se pricepe.
Si cu toate astea tot joaca. Atractia pentru proverbe ne face sa folosim din nou unul, care se potrivea perfect cu situatia noastra : plecam exact ca un caine surd la vanatoare. Sau altfel zis, mergeam la razboi doar cu teaca, sabia ramanand acasa. Sa amanam meciul era prea tarziu si oricum nu schimbam cu nimic situatia, care ar fi fost aceeasi si peste doua luni sa zicem. Suntem obligati sa ne purtam crucea, intocmai ca Isus. Facem echipa cu tot ce avem mai bun sau mai bine zis cu ce ne-a mai ramas. Speram sa joace prost Ary & Roby si sa putem obtine macar un egal, care ne-ar fi avantajat. Din pacate n-au facut-o. Meciul in sine n-a fost unul spectaculos. Unii zic ca intre cele doua echipe ar fi o mare rivalitate. Permiteti-mi sa nu fiu de acord cu acest lucru, intrucat eu cred ca o rivalitate se naste intre doua echipe care au castigat ceva important, or aici nu era in nici un fel cazul. Poate erau ceva orgolii de cartier la mijloc, dar nimic care sa impresioneze. Ambele echipe s-au temut una de cealalta. Mai mult ei de noi cred, nestiind ca noi jucam intr-un picior. Asa a si debutat meciul, cu faze de poarta rare, parca scoase cu forcepsul. Toata lumea e preocupata sa nu greseasca, pentru ca daca nu iei gol nu ai cum sa pierzi un meci de etapa. In acest joc de sah etern, reusim sa avem prima mare ocazie de gol, desi parca nici nu ne venea sa credem.
Din pacate rateaza Alex si nu stiu de ce am avut senzatia ca o sa regretam mai tarziu. La cum ne organizam si ne mobilizam, la ce echipa defensiva aveam in teren, un 1-0 ar fi fost perfect si bag mana-n foc ca nu mai pierdeam meciul asta. Adversarul incepe sa simta ca nu-l facem sa-i tremure picioarele si incet-incet incepe sa puna presiune pe noi. Primim un gol dupa o faza banala si ne imbarbatam la pauza ca putem recupera diferenta aceasta minima. Repriza a doua are cam aceeasi poveste ca si prima. Amenintam rar poarta adversa si pe deasupra mai facem si gafe in aparare. Nu mari, nu multe, dar suficiente cat sa fie 2-0 pentru Ary & Roby. Intr-un fel aici apare si marele regret. Nici macar cei care au jucat in teren nu au prins o zi fasta pentru a suplini absentele, aproape fiecare jucator juventin nejucand la capacitatea lui maxima. Pe final adversarii se retrag putin, avand de pastrat avantajul de doua goluri. Astfel ne dau si noua sansa sa conducem ostilitatile, sansa de care profitam. Inscrie Pralea, dar era aproape ultima secunda. Pierdem greu, dar meritat un meci contra ''mercenarilor lui Mimbler'', asa cum am auzit unele voci din tribuna.
Ramanem cu regretul ca nu ne-am putut masura fortele ''pe bune'' in acest meci si cu speranta ca pe viitor poate vom fi scutiti de astfel de situatii delicate. Mai ramanem si cu acest gust amar al infrangerii, pe care nu-l mai simtisem de mult timp, insa aici, in incheiere, as dori sa mai adaug ceva. Cu toate victoriile noastre, cu toate titlurile de campioni, n-am vazut in tot acest timp pe nimeni care sa ne felicite sincer pentru ce-am realizat. Acum, cand a venit inevitabil si vremea infrangerii, am observat o multime de personaje care se bucurau sincer ca am pierdut, desi multi nu au nici o legatura cu acest campionat si nici cu fotbalul probabil. Asta nu-mi arata decat ca in Buftea unii gandesc si inca mai au o mentalitate care provine din vremuri ancestrale si imemoriale, ca ramanem in continuare un ''orasel'' caruia i s-ar potrivi mai bine titlul de comuna. Celor care considera ca sunt prea acid sau rautacios in afirmatii, nu le pot spune decat ca atunci cand vor fi si ei in situatia noastra imi vor da dreptate.
Juventus Buftea-Ary&Roby 1-2
Pentru a fi mai aproape de zilele noastre, am putea aminti aici si una din comicele legi ale lui Murphy, care ne spune ca ''ce incepe rau se termina si mai rau''. Cam asa au stat lucrurile si pentru Juventus Buftea in saptamana importantului meci contra celor de la Ary & Roby. De mai mult timp aveam doua absente importante in lot : Apostol Florin, liderul echipei, accidentat serios la genunchi si Ungureanu Gheorghe (Gigi), caruia serviciul nu i-a mai permis sa vina la meciuri. Insa vestile proaste au continuat. Caloian Viorel ne anunta ca nu poate veni sambata la meci, Pitu Adrian (Jambon) se accidenteaza si el grav la genunchi si va sta destul de mult timp pe tusa, iar Costea Ionel (Baboi) primeste interdictie de la antrenorul sau de la Corbeanca de a mai juca fotbal in sala exact acum (unor insi mai carcotasi cica li s-a parut suspecta si ciudata aceasta decizie si ei cred, probabil eronat, ca lucrurile nu sunt asa cum arata la prima vedere). In fine, problema care ne dadea batai de cap era faptul ca daca pe unele posturi eram acoperiti si absentele puteau fi remediate intr-o mare masura, pentru atac ne lipseau ambii si de fapt singurii oameni insarcinati cu scuturarea plaselor adverse, Baboi si Jambon. Mai pe scurt, asa cum se spune pe la noi, nasol momentul. Ne dam seama ca trebuie sa alcatuim o echipa fara nimeni in atac, sau mai bine zis fara nimeni care sa se priceapa bine sa atace. Asta e, ne spunem, am vazut si oameni care joaca de exemplu table fara a se pricepe.
Si cu toate astea tot joaca. Atractia pentru proverbe ne face sa folosim din nou unul, care se potrivea perfect cu situatia noastra : plecam exact ca un caine surd la vanatoare. Sau altfel zis, mergeam la razboi doar cu teaca, sabia ramanand acasa. Sa amanam meciul era prea tarziu si oricum nu schimbam cu nimic situatia, care ar fi fost aceeasi si peste doua luni sa zicem. Suntem obligati sa ne purtam crucea, intocmai ca Isus. Facem echipa cu tot ce avem mai bun sau mai bine zis cu ce ne-a mai ramas. Speram sa joace prost Ary & Roby si sa putem obtine macar un egal, care ne-ar fi avantajat. Din pacate n-au facut-o. Meciul in sine n-a fost unul spectaculos. Unii zic ca intre cele doua echipe ar fi o mare rivalitate. Permiteti-mi sa nu fiu de acord cu acest lucru, intrucat eu cred ca o rivalitate se naste intre doua echipe care au castigat ceva important, or aici nu era in nici un fel cazul. Poate erau ceva orgolii de cartier la mijloc, dar nimic care sa impresioneze. Ambele echipe s-au temut una de cealalta. Mai mult ei de noi cred, nestiind ca noi jucam intr-un picior. Asa a si debutat meciul, cu faze de poarta rare, parca scoase cu forcepsul. Toata lumea e preocupata sa nu greseasca, pentru ca daca nu iei gol nu ai cum sa pierzi un meci de etapa. In acest joc de sah etern, reusim sa avem prima mare ocazie de gol, desi parca nici nu ne venea sa credem.
Din pacate rateaza Alex si nu stiu de ce am avut senzatia ca o sa regretam mai tarziu. La cum ne organizam si ne mobilizam, la ce echipa defensiva aveam in teren, un 1-0 ar fi fost perfect si bag mana-n foc ca nu mai pierdeam meciul asta. Adversarul incepe sa simta ca nu-l facem sa-i tremure picioarele si incet-incet incepe sa puna presiune pe noi. Primim un gol dupa o faza banala si ne imbarbatam la pauza ca putem recupera diferenta aceasta minima. Repriza a doua are cam aceeasi poveste ca si prima. Amenintam rar poarta adversa si pe deasupra mai facem si gafe in aparare. Nu mari, nu multe, dar suficiente cat sa fie 2-0 pentru Ary & Roby. Intr-un fel aici apare si marele regret. Nici macar cei care au jucat in teren nu au prins o zi fasta pentru a suplini absentele, aproape fiecare jucator juventin nejucand la capacitatea lui maxima. Pe final adversarii se retrag putin, avand de pastrat avantajul de doua goluri. Astfel ne dau si noua sansa sa conducem ostilitatile, sansa de care profitam. Inscrie Pralea, dar era aproape ultima secunda. Pierdem greu, dar meritat un meci contra ''mercenarilor lui Mimbler'', asa cum am auzit unele voci din tribuna.
Ramanem cu regretul ca nu ne-am putut masura fortele ''pe bune'' in acest meci si cu speranta ca pe viitor poate vom fi scutiti de astfel de situatii delicate. Mai ramanem si cu acest gust amar al infrangerii, pe care nu-l mai simtisem de mult timp, insa aici, in incheiere, as dori sa mai adaug ceva. Cu toate victoriile noastre, cu toate titlurile de campioni, n-am vazut in tot acest timp pe nimeni care sa ne felicite sincer pentru ce-am realizat. Acum, cand a venit inevitabil si vremea infrangerii, am observat o multime de personaje care se bucurau sincer ca am pierdut, desi multi nu au nici o legatura cu acest campionat si nici cu fotbalul probabil. Asta nu-mi arata decat ca in Buftea unii gandesc si inca mai au o mentalitate care provine din vremuri ancestrale si imemoriale, ca ramanem in continuare un ''orasel'' caruia i s-ar potrivi mai bine titlul de comuna. Celor care considera ca sunt prea acid sau rautacios in afirmatii, nu le pot spune decat ca atunci cand vor fi si ei in situatia noastra imi vor da dreptate.
Juventus Buftea-Ary&Roby 1-2