Buzau - turneul zonal 2012

Campionatul National de Minifotbal - Amatori este o competitie ajunsa la editia a sasea in 2012 si care aduna in fiecare an tot mai multi participanti. Spre exemplu, anul acesta s-au organizat campionate locale in 36 de judete si s-au inscris peste 30.000 de jucatori, lucru ce confirma inca o data amploarea pe care a luat-o la noi in tara acest fenomen, minifotbalul. Sa nu uitam totusi si faptul ca echipa nationala a Romaniei a castigat doua titluri europene, in 2010 la Bratislava si in 2011 la Tulcea, fapt care arata ca la noi se joaca minifotbal la un nivel destul de inalt. Pentru 2012 Federatia Romana de Minifotbal a hotarat ca la faza finala a campionatului sa participe un numar de 20 de echipe care sa lupte pentru trofeul national. Datorita palmaresurilor foarte bune, sase echipe au fost calificate direct in ultima faza a competitiei (campioanele de la Iasi, Zalau, Timisoara, Bacau, Ploiesti si Deva), lor adaugandu-li-se campioana nationala din 2011, Consiliul Judetean Buzau. Pentru cele 13 locuri ramase vacante au concurat 39 de echipe, castigatoare a tot atatea campionate organizate la nivel local in intreaga tara. Acestea au fost impartite in 13 grupe de cate 3 echipe, acoperind 4 regiuni nationale. Castigatoarele acestor grupe urmau sa se califice la turneul final. Dupa ce a reusit sa termine pe primul loc in campionatul de minifotbal desfasurat la Buftea, Juventus a avut privilegiul de a participa si ea la aceste meciuri de baraj. Conform tragerii la sorti, buftenii au fost repartizati in grupa A din cadrul regiunii Sud-Est, alaturi de Bronx Galati si Inter Tulcea, campioanele judetelor respective.

Partidele urmau sa se dispute intr-o singura zi, la Buzau, pe 24 iunie, in sistem fiecare cu fiecare. Si daca pana acum ne-am facut o imagine de ansamblu asupra competitiei, sa trecem la a vedea ce s-a intamplat in ziua meciurilor. Reunirea echipei s-a stabilit pentru ora 8,15 in fata complexului ''Pharaon''. Ca de obicei, unii mai intarzie. Mary ajunge ultimul, zicand ca nu i-a sunat telefonul. L-am crezut, caci este arhicunoscut faptul ca un telefon destept si cu bun-simt nu-si trezeste niciodata proprietarul duminica, mai ales la 7 dimineata. Plecam cu un microbuz tip maxi-taxi in care toate locurile sunt ocupate. Suntem 16 persoane plus soferul. Din nu stiu ce motive lipseste Lungu, portarul, exact cand poate era mai mare nevoie si de prestatia lui. In rest sunt toti prezenti la datorie - Nitu Marian (Caisa) si Stoica Gabriel (Gabi) - portari, Tascov Lucian (Luci), Popa Stefan (Fane), Pascu Mihai (Mihaita) si Ungureanu Gheorghe (Gigi) - fundasi, Ion Mihai (Pralea), Necula Alexandru (Alex), Grigore Marian (Mary), Apostol Florin si Vasile Ovidiu - mijlocasi, Ursu Aurelian (Bas) si Stroe Valentin (Vali Viteza) - atacanti.

 Mai merg cu noi si prietenele lui Florin (Madalina) si Fane (Flavia), pe post de sustinatoare. Sa nu uitam a-l aminti la capitolul pasageri si sustinatori si pe Gusti, care a avut amabilitatea de a ne insoti in aceasta deplasare, precum si rabdarea de a-si pierde o duminica cu noi. Dupa un drum de aproximativ doua ore, timp in care au fost si cateva reprize de ploaie torentiala, iata-ne ajunsi la Buzau. Veselia generata de glumele si bancurile spuse indeosebi dinspre partea din spate a microbuzului de catre Fane sau Vali Viteza se termina brusc. Treceam la treburi serioase acum. Am cautat terenul de joc si l-am gasit undeva in vecinatatea stadionului Gloria din Buzau, insa pe toti ne astepta o surpriza neplacuta. Era un teren mic, cu dimensiuni reduse, mai degraba bun pentru echipe de 4+1. Tusele se aflau la nici jumatate de metru de gard si executarea corecta a unui aut devenea o problema. De fapt, pe parcursul meciurilor fiecare a batut aut cum a vrut si cum a putut. Deasupra, cam la 6 metri inaltime era pusa o plasa pentru ca mingea sa ramana mereu in incinta terenului, insa atingerea acestei plase insemna in mod automat aut pentru adversari. S-a fragmentat astfel foarte mult jocul, iar o pasa pe sus, o degajare cu mana a portarilor sau o respingere cu capul au devenit actiuni dificil de realizat. Singurele plusuri au fost vestiarele si suprafata de joc. Insa nu cred ca un turneu de o asemenea importanta merita sa se joace in aceasta locatie, pe un teren facut parca pentru copiii de la gradinita. Ca o comparatie, ''balonul'' de la Buftea ofera conditii de joc net superioare fata de ceea ce-am gasit aici si poate ca in viitor n-ar fi rau sa se incerce si la noi organizarea de astfel de turnee. Una peste alta, este evident faptul ca pe unii i-a avantajat un teren mai mic, pe altii nu, dar nimeni nu mai putea da inapoi acum. Revenind la meciuri, pana la ora 12 cand aveam prima confruntare cu Bronx Galati am urmarit alte doua partide jucate inaintea noastra.

De pe margine nivelul de joc nu parea a fi cine stie ce, insa asa se vede mai mereu din tribuna. Pe teren e altceva si cei care joaca stiu asta. Am asistat si la o surpriza - ABC Bucuresti, avandu-i printre titulari pe fostii fotbalisti de Divizia A Petre Marin, Lita sau Mozacu, a pierdut primul meci la penalty-uri, dupa ce a fost 1-1 la sfarsitul timpului regulamentar de joc. Pentru noi, pentru moralul nostru, acest rezultat a fost un lucru pozitiv, fiindca toti ne-am zis atunci ca se poate si am inceput sa speram ca vom infirma calculele hartiei, desi plecam cu sansa a treia intr-o grupa unde favorite certe la calificare erau echipele din Galati si Tulcea.

Din informatiile noastre galatenii aveau o echipa cu o medie de varsta destul de ridicata, fapt ce sugera ca atuul lor ar fi experienta. In schimb, tulcenii erau mult mai tineri si de aceea banuiam ca vor alerga mult si vor fi mai rapizi. Peste putin timp aveam sa vedem daca intuisem corect. Ora primului meci se apropia, asa ca am mers la vestiare sa ne schimbam. Hotaram sa jucam primul meci cu tricourile noi, cele cu patratele gen Croatia, castigate dupa campionatul de la Buftea. Cand sa completam foaia de joc observam ca noi suntem 13 jucatori, iar pe foaie nu se pot trece decat 12. Cineva trebuia sa stea pe bara. Asa cum istoria ne-a invatat, in caz de razboi sunt lasati acasa copiii, femeile si batranii. Procedam si noi la fel si iese din schema Ovidiu, el fiind cel mai in varsta si fiind si accidentat pe deasupra. Nu se supara, fiindca ii revin si lui totusi multe sarcini importante in echipa, cum ar fi caratul apei, inchisul si deschisul vestiarului sau tinerea de sedinte tactice si acordarea de sfaturi pe care oricum nu prea le asculta nimeni. Dupa ce schimbam ultimele impresii si ne incurajam unii pe altii suntem gata de joc. Cu emotii si teama, dar si cu incredere in acelasi timp, ai nostri intra pe teren. Se vor juca doua reprize de cate 20 de minute.

 Incepe meciul si primele doua actiuni ceva mai periculoase apartin galatenilor. Insa cea mai mare ocazie de gol o consemnam in minutul 3 in dreptul Juventusului, atunci cand portarul Bronx-ului scoate de sub bara printr-un reflex extraordinar sutul din unghi al lui Alex.

Urmeaza cateva minute in care tot buftenii detin initiativa si sunt mai aproape de gol. Contrar cursului jocului, galatenii au o sansa de a marca in minutul 7, dar Caisa respinge in corner fara probleme un sut din pozitie laterala. Imediat insa, in minutul 8, din nou ocazie URIASA pentru Juventus - Pralea executa rapid un aut, apararea adversa e neatenta si Bas, singur-singurel doar cu portarul in fata suteaza de putin pe langa poarta de la 3 metri din pozitie centrala, desi mingea-i venise pe stangul sau, altadata de aur.

Inevitabil, ne gandim cu regret ca puteam avea in acest moment 2-0 si poate ca meciul era deja jucat. Mai trece un minut si protagonistii fazei anterioare ies din nou la rampa - pasa filtranta de finete Pralea si Bas este deposedat in ultima instanta inainte de a prelua si de a ramane din nou singur cu portarul. Juve e pe val si toti ne asteptam ca in sfarsit sa marcam si sa spargem ghinionul.

Numai ca o usoara adiere de vant intoarce cartea fotbalului la pagina in care se spune ca ocaziile se razbuna si ca fotbalul te pedepseste cand dai cu piciorul unor asemenea sanse de gol. In minutul 10, la o minge care nu anunta nimic, Caisa degajeaza gresit intr-un aut prea aproape de poarta noastra, se bate autul si galatenii inscriu un gol de o simplitate dezarmanta, ajutati si de o greseala de marcaj a lui Alex. Este 1-0 pentru Bronx, insa nemeritat dupa aspectul jocului de pana atunci. Juve acuza socul primirii golului si in minutul 11, la un corner, Fane repeta eroarea de marcaj facuta de Alex mai devreme, insa Caisa este la post si respinge un sut periculos. Peste numai un minut, acelasi Fane isi rascumpara greseala anterioara si suteaza excelent din lovitura libera, portarul este spectator, insa mingea trece la numai cativa centimetri de vinclul portii galatene.

Apoi Bas scapa spre poarta adversa si este faultat dur de portarul galatean, care primeste cartonasul galben. In minutul 14 cei de la Bronx ajung la a 5-a greseala de echipa si urmeaza sa joace ultimele 6 minute sub presiune, fiindca de-acum orice fault sau hent inseamna in mod automat lovitura libera de la 9 metri pentru adversari. Este o situatie care ar fi trebuit exploatata si care ne putea aduce egalarea, insa din pacate pentru noi nu s-a intamplat asa, lipsa de experienta spunandu-si aici cuvantul.

Meciul continua cu o ocazie galateana, sut din pozitie centrala putin pe langa bara din dreapta a portii lui Caisa. In replica, Pralea suteaza de la distanta, mingea este deviata de un fundas advers si portarul Bronx-ului are din nou o interventie de zile mari, respingand in corner balonul care se ducea sub bara.

 Si daca tot nu egalam la goluri, reusim sa egalam la greseli comise - corner slab executat de Alex si Gigi, intrat in locul lui Fane, este obligat sa faca fault. Este 5-5 la greseli de echipa si din acest moment incepem sa ne aducem aminte de o anumita leguma, morcovul. Minutul 16 vine cu o parada frumoasa a lui Caisa - Gigi este depasit usor pe partea stanga si goalkeeperul buftean scoate spectaculos de sub bara un sut puternic, imitandu-l astfel pe omologul sau galatean. Nu trec decat 15 secunde dupa aceasta faza si Luci se pierde cu firea, comitand un fault absolut inutil aproape de mijlocul terenului. Este a sasea greseala a noastra si galatenii obtin astfel un frumos cadou - lovitura libera de la 9 metri. Executie sigura si Caisa este invins pentru a doua oara in acest meci. Finalul de repriza nu aduce nimic notabil, ambele echipe jucand prudent sub amenintarea comiterii unei noi greseli. Suntem condusi cu 2-0 la pauza dar inca mai speram la un reviriment al echipei si poate la o egalare care sa ne duca la penalty-urile de departajare. Insa repriza a doua incepe cum nu se poate mai prost pentru bufteni si in minutul 2 Bronx-ul face 3-0.

Din nou o faza simpla ca si la primul gol primit, din nou Alex isi scapa omul din marcaj, din nou suntem depasiti dupa un simplu aut. Parca si Caisa are o parte de vina, inchizand prea mult coltul scurt la un sut care n-ar fi trebuit sa puna probleme. Se pare ca totul s-a sfarsit, insa peste numai 40 de secunde batranul Pralea ne mai aduce un licar de speranta - dribling scurt dupa o pasa primita din aut de la Fane si sut de la 7 metri printre picioarele portarului.

Este 3-1 si poate reintram in meci. Nici nu repun bine galatenii mingea de la centru si acelasi Pralea recupereaza si-i ofera apoi lui Bas sansa de a face 3-2, dar sutul acestuia din pozitie favorabila nu nimereste cadrul portii. Jucam cu mai multa determinare si Bas are din nou un culoar bun de sut, insa trage slab, asa cum rareori l-am vazut. Devenea clar ca astazi nu a fost ziua lui. Galatenii replica si ei imediat, avand doua actiuni periculoase, dar ambele suturi sunt pe langa poarta. Nu mai avem ce pierde si iesim mai mult la joc, insa suntem taxati imediat - Bas pierde cu usurinta o minge pe atacul nostru, suntem prinsi 2 contra 3 si se face 4-1 dupa un sut pe jos in coltul lung. La acest scor sperantele noastre se pierd si acest lucru se resimte imediat si in jocul prestat. Bronx-ul mai are doua ocazii de gol, rezolvate insa de interventiile lui Caisa.

Jocul treneaza, galatenii joaca la trecerea timpului si la conservarea avantajului iar noi nu le mai punem mari probleme. Bas deviaza cu capul putin peste transversala o minge venita de la Fane, portarul galatean scoate apoi un sut din unghi al lui Vali Viteza si finalul de meci ne gaseste presand, fara rezultat insa. Ultima ocazie de gol ne apartine, excelentul portar al Bronx-ului salvand inca o data in fata lui Vali Viteza. Se termina 4-1 si sansele noastre de a merge mai departe sunt compromise in mare masura. Numai un joc al rezultatelor norocos ne mai putea salva, cu conditia sa castigam detasat meciul al doilea si apoi Inter Tulcea sa bata Galatiul. Era foarte greu de crezut, dar nu imposibil de realizat. Meciul urmator incepea la ora 15 si pana atunci ne-am odihnit, am mai discutat intre noi, iarasi ne-am incurajat si am urmarit alte doua partide.

 Acum jucam cu tricourile verzi, cele pe care le castigasem dupa victoria in campionatul judetului Ilfov si care ulterior ne-au fost luate inapoi dupa ce-am pierdut barajul de la Ploiesti cu Nationala Artistilor. Poate daca am fi castigat ni le-ar fi dat definitiv, cine stie?

 Incepe meciul si in secunda 36 avem prima sansa de gol - pasa Pralea, pirueta Bas si sut puternic sub bara respins de portarul tulcenilor in corner. Se bate cornerul si Alex, venit din spate pe sut, trage tare dar pe langa poarta. Dupa inceputul mai bun al Juventusului Inter Tulcea echilibreaza meciul si incepe sa puna in pericol poarta buftenilor. Caisa scoate un gol ca si facut in minutul 4, in situatie de unu la unu cu atacantul advers, dupa o gafa a lui Alex la mijlocul terenului. Parca la noi se simte putin si oboseala acumulata in meciul anterior, fiindca tulcenii sunt mai proaspeti in joc. In minutul 5 Caisa apara din nou o minge deviata cu calcaiul de la 2-3 metri de poarta de catre un atacant tulcean, iar in minutul 7, dupa un contraatac interist ca la carte, portarul buftean este salvat de bara transversala. Minutul 8 aduce cu el doua parade ale portarului din Tulcea, care respinge cu succes suturile lui Pralea si Bas, trase la un interval de numai 3 secunde. Incepem sa fim surprinsi tot mai des pe contraatac si la vreo doua faze avem putin noroc si scapam basma curata. In minutul 11 Gigi este surprins avansat si rateaza interceptia la o degajare cu mana a portarului tulcean, atacantul Interului scapa singur cu Caisa si nu mai iarta. Este 1-0 pentru echipa de la malul Dunarii si lucrurile se complica pentru noi. In minutul 12 ocazie mare pentru Inter - aceeasi degajare precisa cu mana a portarului, decarul tulcean preia nestingherit si suteaza putin pe langa poarta de la 9 metri din pozitie centrala, sub privirile unei defensive parca anesteziata.



 Nu trec decat 35 de secunde si din nou ocazie mare de gol in dreptul tulcenilor - acelasi numar 10 al Interului trece nepermis de usor de Alex si de Fane, ramane singur cu Caisa si spre norocul nostru portarul buftean apara sutul. Urmeaza o perioada in care jocul este confuz si nu mai apar evenimente deosebite. Asta pana in minutul 17, cand avem o dubla oportunitate de gol dupa o faza de toata frumusetea - recuperare Fane si apoi o succesiune de pase cu Mary in rolul principal, Pralea e singur cu portarul tulcean dar trage in acesta, mingea ajunge la Bas, voleu necrutator pe care scria gol, insa un fundas interist deviaza cu mare noroc mingea peste poarta. Repunem imediat balonul in joc si in sfarsit ne aducem aminte de Bas asa cum il stiam - actiune personala, sut puternic usor deviat si balonul deranjeaza plasa de paianjeni care trona nestingherita prin vinclul drept al portii tulcene. Este 1-1 si soarele rasare si pe strada noastra. Avem si in continuare o perioada mai buna de joc si Pralea, incurcat putin si de Mary, rateaza o pasa decisiva spre Bas, care ar fi scapat singur. Urmeaza un sut al lui Bas din unghi, retinut de portarul tulcean. La poarta cealalta, dupa doua cornere, Interul trece de putin pe langa inscrierea golului de 2-1, ajutata si de o defensiva bufteana la care cuvantul ''marcaj'' este scos din dictionar. In penultimul minut al primei reprize Pralea il imita pe Luci si face un faul inutil la jumatatea terenului.

Suntem iarasi la a sasea greseala si ne primim pedeapsa cuvenita, enervanta lovitura de la 9 metri. De data aceasta Caisa apara sutul tras la radacina barei, scotand cu un picior stang aparut parca de nicaieri. Repriza se incheie cu doua suturi bune ale tulcenilor, insa sansa este de partea noastra. Este 1-1 la pauza si inca mai speram.

 Partea a doua avea sa fie una de cosmar pentru noi, lucru care-mi starneste brusc dorinta de a fi mai succint in comentariu. Nu trec decat 30 de secunde si Mihaita pierde aiurea o minge acolo unde n-ai voie sa faci asa ceva, dar Gigi repara greseala si respinge aproape de pe linia portii. Din autul rezultat, conform frumoasei traditii a echipei noastre, luam din nou gol ca-n curtea scolii. Alex se marcheaza pe sine si nouarul tulcean suteaza nestingherit din pozitie centrala de la 7 metri facand 2-1 pentru Inter inca din primul minut al reprizei secunde. Peste numai doua minute Mary ne anunta ca, desi nu suntem in decembrie, a-nceput luna cadourilor si-i pune ca pe tava o minge de sut decarului tulcean care inscrie pentru 3-1 fara macar a zice mersi. Respectam cu strictete regula ''minutul si golul luat'' si-n minutul 4 Interul se desprinde la o diferenta de 3 goluri, dupa o faza la care ai nostri sunt pe post de jaloane. Apoi vreme de vreo cinci minute nu se mai intampla nimic interesant si tocmai de aceea hotaram sa schimbam acest lucru. Asa ca in minutul 10 batem un corner, Alex e deposedat, suntem prinsi pe contraatac si scorul incepea sa ia proportii.

Mihai

Ocazie a tulcenilor in minutul 11, urmata de una a noastra peste un minut, sut Bas pe langa din pozitie favorabila. Atacantul nostru isi continua ziua slaba si seria ratarilor irosind o noua sansa de gol in minutul 14, dupa o recuperare a lui Pralea. Pana la final mai consemnam cate doua ocazii de gol pentru fiecare echipa. In minutele 15 si 16 acelasi Bas nu reuseste sa inscrie, iar tulcenii il imita in ultimul minut de joc.

 Se termina 5-1 si parasim competitia constienti ca adversarii ne-au fost superiori. Plecam inapoi spre casa cu soferul cautandu-si inca numarul de inmatriculare pierdut la venire. Facem si o oprire apoi pentru ca de pe marginea drumului ne faceau cu ochiul niste bidoane cu vin alb sau rosu. Cumparam fiecare in functie de pregatirea bahica pe care o avem si ajungem in final la Buftea, suparati ca dupa aceasta zi nu avem cu ce sa ne laudam. Ni se iau iarasi inapoi tricourile verzi si de necaz unii dintre noi isi ineaca amarul cu un pahar de vin. Aceasta a fost povestea barajului de la Buzau, turneu pe care poate nu-l vom uita niciodata. Despre Juventus putem spune ca nu s-a facut de ras dar nici n-a rupt gura targului si probabil ca atata poate echipa in acest moment. Cu speranta ca vom putea invata si din greseli, incheiem aici aceste randuri si uram buftenilor mult succes in competitiile viitoare. P.S. - In meciul decisiv din grupa noastra, Bronx Galati - Inter Tulcea 6-2 si galatenii merg la turneul final.